Noi repere

Sus la ”mansardă” este iarmaroc…mintea se perpelește pentru că nu mai găsește reperele obișnuite.

Momentan continui să scriu chiar dacă vin gânduri să o las baltă. Recunosc că mă cuprinde descurajarea uneori, nu atât pentru mine însămi, dar pentru noi toți. Mulți au uitat că am mai trecut prin timpuri de cotitură, momente importante în evoluția noastră ca Umanitate. Avem memoria acestor vremuri în ADN-ul nostru, în scrieri uneori alegorice, mituri, cărți gnostice, adânc stocate la nivel de Sine…Ceea ce mă întristează este că de fiecare dată am ratat. Nivelul de conștiență al omenirii nu ajunsese în acel punct în care Toți să aleagă evoluția spre Lumină. Dacă citești despre Atlantida, ”căderea” a fost declanșată tot de cei mulți care se îmbătaseră cu putere, orgoliu, control, egoism.

E adevărat mesajul pe care-l găsești peste tot acum. Autocunoașterea și redescoperirea ta la nivel profund, această călătorie interioară, contează enorm pentru toți din jur. Suntem conectați și, cum mai spuneam, luminiță cu luminiță putem crea o Lumină care să facă diferența. Habar nu am câte luminițe suntem acum pe această planetă. Îmi doresc să fim suficient de multe ca de data aceasta să reușim să înaintăm la nivelul următor în jocul Vieții. Nu știu cum poate Șefu’ să aibă atâta răbdare! Eu clar mai am de învățat mult la capitolul acesta!

Suntem parte din Umbra Lui, așa că avem o eternitate să o sublimăm în Lumină. Așadar, încerc să mă împac cu gândul că dacă o dăm în bară și acum, vor mai fi alte ocazii. Lecție comună cu care am plecat după regresiile în vieți anterioare – speranța nu moare. Poate cea mai mare provocare este să rămânem ancorați în prezent, aici și acum,  fără să renunțăm la speranță.

Am tot ascultat Imagine Dragons zilele astea. Cântecul Believer spune frumos ”seeing the beauty through the pain…Pain you made me a believer”. Noi singuri alegem să fie așa. Noi hrănim subconștientul colectiv, un egregor puternic, cu fiecare gând negativ, emoție de vibrație joasă, cuvânt, faptă. Noi ne creăm realitatea. Am fost surprinsă să citesc că solistul trupei suferă de două boli autoimune care se manifestă prin durere cronică insuportabilă. A reușit însă să evadeze din sclavia durerii, are un regim de viață foarte curat, disciplinat și creativitatea, muzica, îl ajută enorm.

Acesta este un secret în Jocul Vieții- cu cât îți înțelegi Umbra, durerea, cu atât deblochezi mai multă energie pentru lumina ta creativă. Este vorba despre o alegere – răspunzi oricărei dificultăți din viața ta cu frică și furie? Sau alegi să le vezi ca pe oportunități de a crește? Provocări care devin catalist de transformare. Orice vei alege într-un punct de cotitură al propriei existențe, îți va aduce o învățătură de la cel mai bun profesor- Viața. Cu cât devii mai conștient, acest liber arbitru se armonizează și ajungi să guști lecția ca pe o binecuvântare. We learn to surrender and let go with Trust.

Mi-am liniștit zgomotul minții chiar și cu un articol mai scurt. Am găsit compasiune pentru toate gândurile care se înghesuiau. S-a născut și un strop de răbdare datorită încrederii că totul se va întâmpla spre binele nostru suprem. Șefu’ știe cel mai bine. Sunt, ca și tine, o ”bucățică” de spirit eternă într-o imensitate pe care mintea oricum nu o poate cuprinde. Nu mai încerc să caut repere de la nivelul ”mansardei”. La acel ”etaj” mesajul momentului e clar- m-am plictisit de atâtea încercări ratate 🙂 Așa că aleg să cobor și afirm din inimă că voiesc să voiesc voia Lui, a Dumnezeului Primordial 🙂

Te invit să găsim în inimi Speranța. Locul ei este chiar lângă Compasiune și Răbdare. Toate trei sunt învăluite de Credință, toate trei ne devin repere acum.

Cu drag,

A M