M-am așezat în pat să scriu. Se instalează o nouă ordine în casă. În sufragerie cel mic face lecțiile pe telefon împreună cu colegii pe Google Classroom. Cel mare este în camera lui pe Zoom, cu laptopul meu. Profesorii țin orele online conform orarului.
Îmi rămâne bucătăria, unde stau mai mult zilele astea, și dormitorul nostru. Încă nu am procesat cum ne vom organiza în familie, să avem pace si calm stând așa mult împreună.
Duminica trecută am avut ”șansa” să mă conectez la frecvența fricii care plutește ca un monstru pe deasupra. Eram la o meditație frumoasă în grup, însă am auzit o domnișoară spunând ceva de carantină apoi am văzut-o că arăta suferindă. În loc să mă centrez și pregătesc de meditație, mintea mi-a luat-o razna. Inima era ca un pietroi dureros și parcă eram absorbită cu toate structurile într-un vortex înspăimântător. Gânduri oribile mă infectau și respiram greu. Încercam să caut Lumina, dar parcă dispăruse. Îmi imaginam cum acea fată ne contaminează pe toți și eu plec de acolo virusată îmbolnăvind-mi apoi părinții și bunica…
Am răbufnit și am spus tuturor din grup ce simt cerând sprijin. Domnișoara a explicat că fusese plecată din țară, stătuse în carantina, făcuse testul și era bine. Cea care ne ghida a fost blândă și mi-a mulțumit că am vorbit. Am reușit să mă liniștesc, mi-am adus aminte că oricum totul este cu voia Șefului și am realizat ce plutește în subconștientul colectiv în situția actuală. Not nice. Este activat un program de frică și panică care prinde imediat o breșă din sistem. Dacă te gândești și că în alte vieți e foarte posibil să fi asistat la pandemii și ai trăit durerea, cred că avem multe emoții de reciclat.
Mulți vorbesc despre a-ți păstra vibrația sus și găsești variante despre cum să faci asta peste tot pe social media. Este foarte adevărat, dar în același timp conștientizezi că avem de-aface cu un virus destul de inteligent care selectează persoanele cu o imunitate deja scăzută, cum sunt oamenii în vârstă suferinzi deja. Pot fi părinții tăi sau bunicii…Va fi și o lecție a detașării pe lângă lecția fricii de moarte.
Este ca și cum se ”gătește” o ”supă” nouă, se amestecă tot pentru a selecta ingredientele bune, se transformă cele nepotrivite, învechite și rămâne un preparat hrănitor de care Planeta are nevoie pentru a evolua. Un mare wake up call colectiv.
În această ”furtună” cosmică, scopul nostru este sa atingem ochiul furtunii. Acolo unde este liniște și calm. Vom exersa pentru asta virtuți precum credința, compasiunea, iubirea aproapelui, colaborarea, grația, intuiția…De fapt vom practica în grup tot ce am aflat în mod individual despre ”Cine sunt eu cu adevărat”?
Totodată avem lecția acceptării necunoscutului. Totul se schimbă. Cum va arăta lumea ta peste un an? Dar peste 7? Nu știm. Din punct de vedere geopolitic, economic, social etc totul arată că se va schimba.
Îți dai seama că trăim aceste schimbări majore? Încă o dată, nimic nu este întâmplător. Este chiar un privilegiu.
Totuși zic să revenim la noi. Avem mai mult timp de introspecție, de vindecare, de noi conștientzări. Chiar dacă scriu pe caiet și transcriu când apuc laptop-ul. Chiar dacă nu-mi place că gătesc de 2 ori mai mult și cu greu găsesc liniște într-un colț al casei.
Pentru că tot iese la suprafață, ating din nou echilibrul Yin/Yang. De fapt Femeia care cere vindecare. Probabil că în tot ce va să vină, Femeia, energia Yin, va avea un rol foarte important. Doar o idee…
Mă doare Femeia din mine. La nivel de corp fizic a început să-și manifeste rănile din ce în ce mai vizibil. Pe lângă infecțiile dese ale vezicii urinare și fibroamele uterine, am descoperit și un fibroadenom mamar. Nu sunt chestii grave, însă îmi arată clar că am blocaje, neiertări, furie, răni emoționale. Ale mele sau ”moștenite”. Îmi ”place” când suferim de lucruri despre care medicina tradițională spune că au cauze necunoscute încă.
Sper din toată inima ca medicina să evolueze în noua Eră și toți medicii să trateze omul integral, nu doar fizic.
Am mai menționat că purtăm în noi rănile strămoșilor. În cazul meu, simt cum se manifestă durerea neamului feminin și datoria mea este să aduc înțelegere, vindecare și transformare. Dacă m-am născut aici, am rezonat cu tot ce e bun și tot ce e nerezolvat în neamul meu. Legea rezonanței se aplică și când se face alegerea nașterii tale. Asta mă ajută să nu mai dau vina pe nimeni.
Vorbeam ieri cu o prietenă care mi-a amintit de puterea extraordinară a binecuvântării. Atunci când binecuvântezi o calitate pe care o apreciezi în celălalt, deschizi poarta către acea calitate să vină spre tine. Este opusul sentimentului de invidie sau gelozie care creează karma.
Dimineața asta am început să caut binecuvântări pentru toate femeile din arborele meu genealogic. Binecuvântez iubirea lor, înțelepciunea, curajul, puterea, creativitatea, sexualitatea, calmul, simțul umorului, smerenia, rezistența și le mulțumesc că datorită lor m-am putut naște. Le aprind și câte 9 lumânări în formă de cruce pentru a le oferi lumină și le rog să-mi dezvăluie ce mai am de vindecat.
Tot prietena mea îmi vorbea de triunghiul Fericirii ca stare. Este vorba despre un triunghi echilateral unde baza este ”Iubirea de Sine”, latura din stânga este ”Cât îi iubesc pe ceilalți” și latura din dreapta ”Cât mă iubesc ceilalți”. Fără bază, triunghiul nu există. Aici am nevoie de curaj, pentru că știu că mai am drum lung către Iubirea de Sine. Cel puțin oglinzile din jur și corpul meu asta îmi arată.
Pentru fizicul meu nu fac mare lucru din păcate. Sau așa cred acum. Adorm de multe ori cu palmele pe pântec după ce le-am activat cu simbolurile Reiki. Am început să dansez ascultând muzică la căști în timp ce pregătesc mâncare la bucătărie. Iau câteva suplimente naturale, mănânc mai puțin și beau multă apă. Ajung rar și la sală, fac un masaj pe săptămână. Dar nu sunt disciplinată. Nu am un ritual zilnic de îngrijire a corpului fizic. Nu sunt prea conștientă sau îndrăgostită de el.
Tu ai rostit vreodată cu voce tare: ”Îmi dau voie să mă iubesc exact așa cum sunt”? Cu părți bune și mai puțin bune? Cu Lumină și Umbră? Te-ai acceptat pe tine însăți? Ai afirmat că meriți iubire?
Cum te porți cu tine? Cât te respecți? Cum îți vorbești? Cât te autosabotezi? Cât timp îți oferi? Ce bucurie îți dăruiești uneori? Cât de dură ești cu tine?
Toate sunt întrebări pe care mi le pun. Scrisul este până la urmă o terapie care prin împărtășire poate atinge pe cei care rezonează. Din moment ce Femeia mă doare, mai am mult de lucru și mult de scris pe tema asta : )
Avem o ecuație aparent simplă. Te iubești pe tine și poți oferi iubire celorlalți. Te iubești pe tine și poți primi iubire de la ceilalți. Rezultatul complet este Fericire și Armonie. Doar că, ceea ce am experimentat deja, pericolul este ca mintea să te păcălească și să crezi ca te iubești. You are not your thoughts 😊 Intreabă-ți inima toate cele de mai sus. Și corpul.
Te aștept cu o părere, cu experiența ta. Știu că împreună ne dumerim mai ușor și este minunat să vindecăm Femeia unindu-ne forțele.
Perioada aceasta este departe de a fi ușoară, așa ca reach out for support când ai nevoie! Eu așa voi face.
Cu drag până data viitoare,
A M
PS: mi s-a terminat timpul la laptop si postez fara sa mai verific. Scuze pentru erori 🙂