Pauza – o artă

”Unde este diferența?” am fost întrebată.

Am început călătoria interioară, acel drum sinuos care duce ”inward”. Descoperim, înțelegem, vindecăm, transformăm și integrăm. Cu ce e diferită viața de zi cu zi față de ”înainte” de călătorie?

Presupunem că autocunoașterea ne aduce mai multă înțelepciune și că reușim să îmbunătățim toate nivelurile vieții. Doar că de multe ori realitatea arată opusul și ne descurajăm. Trăim într-o lume stăpânită de emoții, ne conectăm inconștient la cele colective, simțim în continuare cum uneori ne fuge preșul de sub picioare. Ce facem? Ne supărăm pe noi înșine? Lăsăm totul baltă? Tânjim la vremurile în care trăiam inconștient?

Cred că este nevoie de o cantitate imensă de răbdare, de compasiune și perseverență pe tot parcursul drumului.

Putem fi în lume fără să facem parte din lume? Putem integra la nivel de ”Lower Self” viziunea de ”vultur” pe care Sinele nostru Superior o are și să trăim aici, acum, dar cu o imagine amplă a tot ce se întâmplă? Putem rămâne în contact cu liniștea și armonia interioare fiind în mijlocul haosului? Putem atinge un nivel înalt de autocontrol? Zic că răspunsurile repetate sunt ”da”, doar că suntem permanent testați.

Cel mai ușor ar fi să devenim călugări, pustnici, sus în munți, prin Tibet sau altundeva. Să stăm permanent în rugăciune, meditație, singuri cu noi și cu Divinitatea, căutând iluminarea.

Ne-am ales însă o provocare mai mare. Rămânem în lume, cu familiile, cu prietenii, colegii de la job și tot ce ne înconjoară într-o aglomerație urbană. Am decis să nu fugim, să ne asumăm mai multe roluri și să încercăm să fim conștienți sub presiunea lor. Să fim trezi, cu acces la resurse spirituale, dar în contextul oferit de viața printre semenii din oraș. Ne zbatem deseori să nu cădem în capcana rolurilor care au puterea să ne absoarbă total. Încercăm să nu ajungem seara la culcare fiind sleiți, triști și nemulțumiți.

În tumultul zilnic, ceea ce ne poate ajuta pe calea noastră, este să învățăm să luăm pauze. Din perspectiva mea, este o necesitate să stăpânim această artă.

Respirăm adânc și conștient de câteva ori, ne desprindem mental de orice rol, ne privim înăuntru și observăm. Aceasta este pauza. O binecuvântare pe care ne-o oferim în mod conștient. Ne dăruim timp să privim emoțiile, să ne întrebăm cum ne simțim, să rostim în gând o scurtă rugăciune și să regăsim pacea. Pauza ne oferă libertate, mintea și inima se deschid și ne conectăm la Noi. Dacă avem frământări, este momentul ideal să contemplăm asupra lor în mod detașat. Aceste clipe pot aduce revelații uimitoare.

Spuneam și despre răbdare, compasiune și perseverență. Educarea conștientă a tot ceea ce reprezentăm noi ca ființe spirituale durează și de multe ori se întâmplă să repetăm aceleași tipare vechi din inerție. Spre exemplu, când mă enervam și înfuriam înainte, uneori verbalizam, de cele mai multe ori nu. Tot ce acumulam negativ rămânea bine strâns și compactat în interior. Sufletul era neîmpăcat, dar tot ce urmăream era să merg mai departe și să fug de emoțiile urâte. Învățasem că rolul meu este să fiu puternică, să le duc pe toate cu eroism, să nu mă plâng și să creez o fațetă cât mai frumoasă pentru lumea din jur.

Acum, după, încă mă mai enervez și mă înfurii, deci aici nu se vede diferența. Am învățat însă să-mi las emoțiile să fie, să le simt conștient și să nu le mai blochez. Dacă exprimarea lor nu iese în mod sănătos, îmi cer iertare de la cel de lângă mine. Când furtuna a trecut, iau o pauză. Îmi dau seama dacă emoțiile au fost ale mele sau dacă m-am conectat la un egregor. Observ care a fost trigger-ul și îmi ”notez” la ce aspect mai am încă de lucru. Vorbesc sau scriu despre asta și mă străduiesc să fiu mai puțin exigentă cu mine însămi.

Acesta este răspunsul la întrebarea ce mi-a fost adresată inițial. Marea diferență, dintre mine cea de ”dinainte” și cea de ”după” începerea călătoriei spre interior, este practicarea pauzei. Reușesc să mă desprind din acel trai robotic, programat de către societate, familie și chiar de mine însămi. Toate schemele create doar pentru îndeplinirea unor sarcini date de roluri se opresc când iau o pauză. Perspectiva asupra multor aspecte ale vieții s-a modificat și pauzele au creat spațiul pentru multe schimbări în bine.

Te invit să practici cât mai des arta de a face pauze și să-mi povestești ce-ți oferă spațiul pe care-l creezi conștient!

Mulțumesc cu drag,

A M