De multe ori simt cum îmi pun o pălărie de ”detectiv” și asamblez tot felul de piese de puzzle pentru a reda o imagine de ansamblu.
În ultimele 3 articole am tot tratat principiul feminin care strigă după vindecare pentru ca noi să ne întregim și să ne debarasăm de măști inutile în evoluția noastră. Am conștientizat că aceste aspecte ies la suprafață cu un scop mai amplu. Mama Pământ este Femeie. Un spirit Yin, parte din Creație care ne oferă un tărâm superb de experimentare și evoluție spirituală. Cât trăim aici, suntem precum copiii Ei.
În mitologia greacă, zeița pământului era Geea (sau Gaia). Se considera că Ea reprezenta elementul primordial din care se trăgeau toți ceilalți zei. Tatăl ei era Chaos. La incași, Ea era denumită Pachamama.
Aici o voi numi simplu Mama. Umanitatea și Mama sunt interconectate, noi depindem de Ea și invers. De fapt cred că putem vedea o trinitate- Creatorul primordial, Mama Pământ și copilul- Umanitatea.
Rănile noastre sunt și rănile Ei. Ceea ce vindecăm fiecare în mod individual, aduce vindecare Mamei.
Mi-a venit în minte cartea lui Lise Bourbeau – ”Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine”. Toți purtăm acele răni, mai mult sau mai puțin. Ca Femeie, crezi că Mama Pământ nu s-a simțit abandonata, respinsă, umilită, trădată, nedreptățită?
Suntem un tot. Daca mama mea mi-a transmis din rănile ei și Mama Geea ne transmite acum cât este de suferindă.
Mă întrebam ce aș face în locul Ei? La acest gând mi s-a activat instant arhetipul Războinicului justițiar care ar pedepsi pe toți cei care nu înțeleg legile universale și trăiesc în ignoranță și minciună. Dar mi-am adus aminte că am venit să vindec aceste trăsături…dacă ar fi fost atât de eficiente terminam cu șirul încarnărilor de mult. Doar m-am născut femeie și am devenit mamă. Așa că întrebarea este ce ar face o mamă rănită de proprii copii?
Ca mamă, dacă copiii mei ar apuca căi greșite, nu aș renunța la ei. Sunt indulgentă, iubitoare și chiar dacă aș tuna și fulgera când mă supăr, redevin calmă și prietenoasă. Într-un caz extrem, mă văd oferindu-le o lecție experiențială din care să poată înțelege unde greșesc. Îmi vine în minte cum uneori nu-i ascult în mod intenționat pentru a simți cum este să nu fie băgați în seamă când vor să povestească ceva important. După ce realizează că a asculta pe celălalt este important, reluăm conversația. Sau le spun nu, pentru a-i frustra și face să înțeleagă că în viață nu primesc mereu ce vor, exact când vor.
Când se intampla sa fiu furioasă, le comunic să aibă grijă și îi avertizez că simt că aș putea izbucni. Ei deja îmi spun ”mama du-te în dormitor să te cureți”. Adevărat că după câteva respiratii profunde, rugăciuni, o verificare cu ansa, o curățare și refacere energetică, redevin zâmbitoare și luminoasă.
Noi nu prea putem să-i spunem Mamei Geea să se curețe pentru că am adus-o în acest stadiu de-a lungul timpului. Ceea ce putem face este să ne curățăm și vindecăm noi, astfel ajutând-o. Ne-a transmis mesaje de-a lungul vremurilor, dar Umanitatea a fost prea ocupată de zona ei de confort, de putere, de orgoliu, de dulcea ignoranță și fuga de responsabilitate. Există Oameni evoluați și iluminați care au puterea să curețe din norul purtat de Mama. Dar nu mai este suficient. Ea ne oferă acea lecție experiențială din care fiecare individ poate în sfârșit înțelege.
Există mereu un plan divin pentru evoluție și Ea, ca spirit, evoluează cu noi sau fără noi…De fapt, dacă îmi amintesc de ”proiectul” Atlantida, acolo umanitatea a dat greș. Cumva dezechilibrul a fost așa de mare, încât s-a decis că e mai bine să fie ”spălat” cu totul de ape. Apoi s-a mai oferit o nouă șansă omului, Mama ne-a susținut și iată-ne aici.
Izolați în casele noastre avem toate cele necesare să pornim sau să continuăm călătoria interioară cu prioritate pe vindecarea Mamei. Pentru început ne putem asuma responsabilitatea și ne putem cere iertare. Când copilul tău își cere iertare pentru greșeli, îl ierți cu toată iubirea.
Mama Geea se bucură când ai făcut pace cu propria ta mamă, când apreciezi energia Yin din tine, când îți binecuvântezi tot neamul, când începi să-ți conștientizezi Umbra și oglinzile, când ajungi să construiești pas cu pas baza acelui triunghi- Iubirea de Sine. Atunci poți oferi iubire către tot ce te înconjoară și primești înapoi iubire. Mama este fericită să-ți asculți inima, să te armonizezi cu ritmul Ei prin dans, să ai grijă de corpul pe care l-ai primit în dar și să te bucuri de Viață.
Pentru a ne lărgi viziunea, de la noi înșine spre ceilalți și chiar mai mult, avem nevoie de un ”motor” și acela este suferința. La început, suferința noastra ni se pare unică, cea mai dureroasă, cea mai gravă și prima tendință este să ne plângem de milă și să cautam vinovați. Suferința ascunde însă un mare dar. Ajungem să vedem că toți ceilalți oameni suferă, mulți chiar mai mult decât noi. Este o poartă de ieșire din ego și o poartă de intrare în inimă acolo unde purtam sămânța iubirii și a compasiunii.
O să găsești și oameni atât de speriați și scufundați în propria frică, încât nu vor percepe nimic. Se concentrează doar pe frica de moarte, frica de boala si toate fricile colaterale. Acolo unde este frica, nu este iubire.
Mi-ar plăcea ca acei oameni să înțeleagă măcar o lege simplă, cea a cauzei și a efectului, sau legea karmei. Cred că pot să amintesc și despre acceptare și de ceea ce în engleză sună așa bine, surrender. Dacă accepți cu toată ființa ce este ACUM, fără vreo reținere, ai oportunitatea să observi legea impermanenței. Totul se termină, dar tu nu ești suferința ta, nu ești durerea, nu ești frica, nu ești contul tău din bancă. Cine ești?
Această epidemie va trece, dar cum știi că nu va mai veni alta? Este o curățare de care Mama are nevoie. Noi am creat nevoia ei. Dacă prima rundă nu are rezultatele dorite, nu o împiedică nimic să ne mai servească o lecție.
Oare nu ar fi bine să învățăm ACUM?
Pe curând, cu drag,
A M