Picături în Ocean

Vrei nu vrei, perioada actuală a umanității este îmbibată de vibrația fricii care se manifestă mai vizibil decât în alte timpuri. Influența colectivă asupra fiecărui individ este diferită de la caz la caz. Unii se scufundă în frică aproape paralizați – o extremă. Cred că cealaltă extremă este a acelora care sunt neatinși de coșmarul colectiv, fiind la un nivel de evoluție mai avansat. Majoritatea însă se găsește între aceste două extreme.

Mă aflu undeva pe această scară, în faza în care recepționez din ”supa” colectivă răni pe care încă nu le-am vindecat la mine. Una dintre ele este aceea a nedreptății. M-am surprins când mi-a fost oglindită prin intermediul copiilor mei, nedreptățiți de către colegi de clasă. Aceștia le reproșau online că au ieșit din casă în toată perioada de stare de urgență. Da, i-am scos zilnic la joacă în natură, la soare, aproape de blocul unde locuim. Chiar au socializat cu alți copii dintr-o famile izolată ca a noastră. Am realizat, din reacția acelor copii, cât de îndoctrinați și speriați sunt de proprii părinți. Foloseau un limbaj foarte urât și instinctul protector al mamei leoaice mi-a fost stârnit.

După prima reacție vanitoasă, am început să analizez, să contemplu. Fiecare trăiește în propriul film, în propriul vis. Nu am cum să schimb asta, pot doar accepta. În cadrul Școlii Vieții, oamenii se află în clase diferite și nu pot să perceapă ”materii” de la alte niveluri decât atunci când au avansat și și-au trecut examenele. It’s a fact. Băieții mei vor trăi acest lucru, ca noi toți. Este important ca tinerii să înțeleagă aceste lecții și să nu le ia personal. Până la urmă, fiecare își va crea un anturaj din oameni cu care rezonează, practic de la niveluri similare de Școală, ideal chiar un pic mai avansați, de la care să poată învăța. Cu ceilalți, pur și simplu ajungi să nu mai interacționezi prea mult.

L-am lăsat pe cel mic să decidă singur ce fel de relație dorește să aibă cu cel care l-a înjurat și jignit. Decizia a izvorât din bunătate și puțin interes. Mi-a spus că l-a iertat pentru injurii și s-au împăcat pentru că nu suportă conflictele. A fost totuși și dorința de a continua să fie parteneri în jocul video pe care amândoi îl apreciază. Mă bucur că nu este ranchiunos.

Rana nedreptății este vizibilă peste tot acum, mai ales de când cu relaxarea. Este o altă demascare a fricii care implementează adânc schema de victimă-abuzator. Toate ”măștile” pe care frica le îmbracă se regăsesc la nivelul Ego-ului negativ, programate să ne controleze mintea.

Descoperim fațete ale Adevărului odată cu evoluția noastră și ne modificăm treptat percepția. Mai avem cale lungă până la acel nivel de purificare spirituală la care putem cuprinde în noi Adevărul absolut. Așadar, cum aș putea alege să lupt cu nedreptatea dacă încă nu percep tot Adevărul? Ceea ce poate însemna dreptate pentru mine, pentru altcineva înseamnă atac la propria ”libertate”, perceput în scenariul lui. Îmi pare rău că am judecat inițial ceea ce s-a întâmplat copiilor, dar a fost ocazia să mă aplec asupra acestei răni. Când o trăire naște conflict interior, poți intra ușor în schema victimă-abuzator dând puterea în exterior. Sau te întorci spre interior.

Poate că sună ca un fel de egoism dacă spun că prefer să descopăr și să vindec fiecare rană personală înainte de a mă lăsa conectată și absorbită de cea colectivă. Nu-mi iese mereu, ai observat. Sunt o picătură în Ocean, dar dacă devin din ce în ce mai limpede împreună cu alte picături ca și mine, totul se curăță, totul se transformă. Upgradarea realității noastre la nivelul ideal de ”unconditional love” depinde de fiecare suflețel în parte. Am îndemnat mereu la cercetare, la o gândire critică, la a-ți pune multe întrebări. Este important să căutăm adevăruri, să privim realitatea și să hotărâm în mod individual dacă ne dorim ca rasa umană să devină liberă din punct de vedere fizic, mental, emoțional și spiritual (vezi articolul anterior).

Filmul meu este despre a avea cunoaștere și a rămâne totuși detașată. Liberă să-mi exprim constatările din experiența proprie, dar fără să impun ca ceilalți să fie de acord cu mine. Tind spre acea sinergie care vine natural din conștientizarea responsabilității fiecăruia în cadrul unui Tot. Cunoașterea de Sine aduce oamenii împreună. Se poate crea un mecanism funcțional în care fiecare, cunoscându-și propriul rol, acționează natural spre binele Totului din care este conștient că face parte. O ideală comuniune interumană. Un ”upgrade” al lucrului în echipă, bazat pe principiul ”in service to others”.

Acest lucru nu se poate întâmpla dacă mă conectez la frecvența revoltei, luptei, blamării. Este același drac de frică cu altă haină. Același arhetip care plutește în dimensiunile orizontale, dincolo de vălul nostru. Din perspectiva mea, evoluția conștiinței se face pe verticală, străpungând pâcla tuturor rănilor colective atât de vizibile în această perioadă. Înălțându-te dincolo de conspirații, adevărate sau false, dincolo de emoțiile dureroase, dincolo de toate măștile și toate programele negative. E ca și când învățăm să folosim fiecare adevăr descoperit ca o rampă de lansare în sus, vertical și nu orizontal.

Ar putea o picătură încă neclară să aibă pretenția de a curăța Oceanul? O picătură rănită în ego și revoltată de 5G, vaccinuri obligatorii, forța ocultă, sateliți, matrix și alte asemenea? La ce o ajuta să se certe cu cel care trebuie să-i măsoare temperatura la intrarea în magazin sub pretextul că este neconstituțional? La ce o ajută să arate cu degetul pe alții , să-i condamne, judece când are încă multe de lucru cu Sine?

Cred că doar atunci când devin o picătură din ce în ce mai limpede, am libertatea de a-mi picta visul în culorile pe care inima le dorește! Între timp, refuz să-mi risipesc energia, vitalitatea, concentrându-mă pe exterior. Asta nu mă va îmipedica să acționez spre binele meu și al celor dragi atunci când este nevoie.

Cu ocazia întrebărilor de mai sus, te invit să arunci o privire de ansamblu asupra majorității sistemelor așa numite „New Age” existente. La început, foarte mulți “guru” îți oferă o bucată de cunoaștere, câteva practici benefice, părți de adevăr, dar pe termen lung te țin într-o așa zisă dezvoltare spirituală și personală pe orizontală. Rămânem blocați ”in the loop” dacă nu continuăm să fim inchizitori, curioși și preferăm să “înghițim” tot ce ni se servește. În această perioadă, observ pe social media cum mulți “guru”, locali și internaționali, trec în zona acțiunii justițiare, folosind o percepție eronată asupra adevărului ca rampă pe orizontală. Tu ai remarcat?

În încheiere, propun să ne dăm libertatea de a curge prin Viață fără a ne bloca de nimic din exteriorul nostru. E o sugestie de experiment: să rămânem centrați, cu atentia spre interior, pe tot parcursul călătoriei actuale. Cred că frumusețea sublimă a Jocului Vieții ni se dezvăluie pe măsură ce noi, picături în Ocean, ne limpezim din ce în ce mai tare și ne unim cu el. Cum spunea Aristotel, ”o minte educată îți permite să susții un gând fără a-l accepta.”

Cu mult drag,

A M